Miros de os ucis în carne,
se aud cum pică lacrimi tinere.
Cât mă uit e o liniște aparte,
liniștea morții ce-a trecut prin mine.

Sunt prins de vremuri cam în spate,
linșat de gândul c-am greșit.
Nu mâ scald în aste noi ape,
poat-ar trebui să mă retrag spășit.

Sunt singur printre voci străine
lumea mea s-a stins demult.
Nu știu să mă schimb de haine
am uitat de voi s-ascult.

Cobor privirea cerând iertare,
sper să luați ce-a fost mai bun.